COSTEL ZĂGAN-SHAKESPEARE

 EREZIA FEMEII DICȚIONAR

Totul pentru femeia cu suflet de floare

pentru poemul cu toate versurile îndrăgostite

mă las în voia ta singurătate de doi bani

restul va fi o noapte albă cât Shakespeare

degeaba însă manualul poetului de cursă lungă

e tot la fraza

de când a pus ochii pe tine fericirea ești un om mort

însă în locurile publice tot n-am voie cu poezia dată la maximum

Costel Zăgan

                                                                                                      SONETUL 2

De patruzeci de ierni când să te-apropii

și șanțuri s-or săpa în fruntea-ți blândă,

semețul strai ce azi ne umple ochii

va fi o buruiană tremurândă...

”Unde ți-e harul, dacă îți vor spune,

unde-i comoara zilelor de vlagă? ”

să nu răspunzi că-n ochi. Deșertăciune

va fi cuvântul tău și-or să-nțeleagă,

slăvindu-ți frumusețea, doar în clipa

când vei rosti: ”Copilul me se cade

s-adune și prisosul și risipa,

urcând, el va ierta pe-acel ce scade...”

Aceasta să te înnoiești, se cheamă

cu sânge cald, când moartea-ți cere vamă...

Shakespeare  

SHAKESPEARE-COSTEL ZĂGAN

SONETUL I

Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare

iar frumuseții-un spor de dăinuire

și-n acest chip, plăpând urmaș transpare

purtîndu-i umbra, florii-n veștejire.

Dar tu ce-n ochii tăi îți afli rug

hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu,

duci foame unde-a fost cândva belșug,

însuți vrăjmaș al dulcelui tău eu.

Tu, care ești podoaba blândă-a firii

și-al primăverii crainic de nădejde

ți-ngropi în muguri florile iubirii

și ești calicul care risipește.

Ai milă: ce-i al lumii nu prăda

cu gura gropii și cu gura ta.

SHAKESPEARE

SHAKESPEARE

Mâna iernii nu dărâmă

vara de pe chipul tău

nici târându-se o râmă

n-o să zboare peste hău

Vara de pe chipul tău

n-o îngrămădești în șip

făcând bine din ce-i rău

crești al frumuseții chip

N-o îngrămădești în șip

nici târându-te o râmă

moartea-n fire de nisip

mâna iernii n-o dărâmă

Vara ce-i poemul tău

de gheață-i iubito zău

COSTEL ZĂGAN

GEORGICĂ MANOLE-COSTEL ZĂGAN

EPIGRAMIȘTII DE AZI

Iau ca ținte în demersuri

Din metehne ale vremii,

Le așează-n patru versuri

Și...aleargă după premii!

(GM)

NONEREZIE

Necazurile

se

țin

de

mână

oamenii

de

cuvânt

(CZ) 

GEORGICĂ MANOLE-COSTEL ZĂGAN

EPIGRAMIȘTII DE AZI

CEZ(E)ISMOTECA (Nu-i departe)

Nu-i departe vremea când

porcii ne mâncau râzând

și pe ritm de cazacioc

cloșca iar o lua din loc

Costel Zăgan

 

TRANDAFIRUL CA O ARMĂ LA TÂMPLA TOAMNEI

 Doamne ce s-ar întâmpla

dacă aș duce un trandafir la tâmple

poate

ar înflori însuși crivățul iernii absolute

foc concentrat

autoportret în țăndări

posteritate distribuită în aval

bucată cu bucată

nevroză

vas comunicant al acestei comedii (in)umane

în spatele oricărui zid al plângerii

umbra îmi este iar întoarsă pe dos

discipol al singurătății în doi

uit că tăcerea are întotdeauna ultimul cuvânt

și

iar visez foc cu foc

în numele trandafirului

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014

(GOGYOHKA MEA)

 un luceafăr de nisip

se prelinge

din clepsidra cerului

noaptea mi-a împietrit

pe buze

Costel Zăgan, BANCHETUL, 2018