TRANDAFIRUL CA O ARMĂ LA TÂMPLA TOAMNEI

 Doamne ce s-ar întâmpla

dacă aș duce un trandafir la tâmple

poate

ar înflori însuși crivățul iernii absolute

foc concentrat

autoportret în țăndări

posteritate distribuită în aval

bucată cu bucată

nevroză

vas comunicant al acestei comedii (in)umane

în spatele oricărui zid al plângerii

umbra îmi este iar întoarsă pe dos

discipol al singurătății în doi

uit că tăcerea are întotdeauna ultimul cuvânt

și

iar visez foc cu foc

în numele trandafirului

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014

(GOGYOHKA MEA)

 un luceafăr de nisip

se prelinge

din clepsidra cerului

noaptea mi-a împietrit

pe buze

Costel Zăgan, BANCHETUL, 2018

INCAPABIL(Ă) DE IUBIRE

 Rup tăcerea în cuvinte

rup tăcerea-n sentimente

n-o să meargă înainte

restul de n-or fi ardente

Rup tăcerea-n sentimente

rup cuvântul în tăceri

și în fine actualmente

o să-ncep ziua de ieri

Rup cuvântul în tăceri

n-o să meargă înainte

n-o s-aud alte păreri

rup tăcerea în cuvinte

Rup tăcerea-n sentimente

restu-n viață-s incidente

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II