La finalul întâlnirii le mai recit câteva versuri, dedicate poetului, în care Grigore Vieru este elogiat de iubitorii creației domniei sale:

 Limba lui Dumnezeu 

„Precum Eminescu eşti,/

 frate Grigore Vieru,/

 stâlp al slovei româneşti,/

 loc pe unde vine cerul./

 Frate Grigore Vieru,/

 limba-i mult mai dulce,/

dacă spune adevărul,/

 neamul ni-i pe cruce./ 

Limba-i mult mai dulce,/

 stâlp al lacrimei cereşti,/

 loc de unde moartea fuge,

/ precum Eminescu eşti,/ 

Frate Grigore Vieru,/ 

mama naşte adevărul.

(Costel Zăgan)