Am toamna-n buzunare
îi duc frunzele pe limbă
scriu poeme dac-o doare
tac de nu se mai schimbă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Am toamna-n buzunare
îi duc frunzele pe limbă
scriu poeme dac-o doare
tac de nu se mai schimbă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
SĂRUT DE IANUARIE
capricorn
cu inelul
lui saturn
pe deget
aprind văpaia
pe bolta înghețată
a buzelor de fulgi
mult-picurate
AMPRENTE TEMPORALE, 2013
*
* *
Se făcea
că mă privește dezghețul
crengile sunt mereu mai subțiri
și ard
la întâlnirea cu legendele
pe cenușa lor
aș vrea să-mi semene
pulberea numele
meu
placenta și epistola
timp știut
că nu-mi pot opri
sângele într-un singur loc.
CONSTANTIN DRACSIN, POEZII ȘI DESENE, 2001
EU N-AM PORNIT CU SCÂNDURA PE MARE
și totuși am de naufragii parte,
sunt mai sărac acuma cu o moarte
dar mai bogat am fost vreodată oare?
La ceruri amăgit c-un vârf de rază
ca peștele vrăjit de roșul vierme
copil săltat din neaua unei perne
ajung în rai bătrân plin de gălbează,
și muzica nu-mi mai despică vene
nici ochii, când femei pășesc agale,
nu se vor vulpi ieșindu-le în cale
să le despoaie ușurel de pene,
ci totul e o preasfințită lene
și oasele îmi ning de-atâta jale
Iartă-ne Limbă Română
draga noastră răstignită
de la vultur pân-la râmă
toate trec ca printr-o sită
Draga noastră răstignită
dăm cu vorbele de-ocară
te încingem ca pe-o plită
ba de dulce ba de-amară
Dăm cu vorbele de-ocară
de la vultur pân-la râmă
gheață izbucnind în pară
iartă-ne Limbă Română
Draga noastră răstignită
te-nviem clipă de clipă
EREZIA FEMEII DICȚIONAR Totul pentru femeia cu suflet de floare pentru poemul cu toate versurile îndrăgostite mă las în voia ta singurătate...