SUBLIMA RUSIE

Dostoievski-i exilat

doarme-n comedie

a căzut din cer în pat

să se înalțe ca să fie

Doarme-n comedie

somnambul cu ora

de moartea o să-l ție

da-se-va tuturora

Somnambul cu ora

a căzut din cer în pat

el sau doar Pandora

Dostoievski-i exilat

Doarme-n comedie

una lui și restul mie

COSTEL ZĂGAN, CEZEISME II

(SUBLIMA RUSIE)

Dostoievski a fost exilat

în insomnia mea

o insomnie în mov

așa că vă tratez

cu Frații Karamazov

COSTEL ZĂGAN, GOGYOHKA MEA

SUBLIMA COMEDIE

 

SUBLIMA COMEDIE

vineri, 17 aprilie 2015

 Ca şi o speranţă dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar aşa de antiteză

O raţă râde în cehă
mai ceva decât o sfeclă
numai lupul în slovacă
râde mai rău ca o vacă

Şi un cui rănit în freză
râde de cheia franceză
vai de mama lor de boi
fac politică-n butoi

Şi o curcă foarte chioară
poftim râde la chitară

Costel Zăgan, CEZEISME II

COMPROMISUL FERICIRII

 Deși nu-mi place, sunt mulțumit de vârsta mea.

Costel Zăgan, Inventeme

 

(RE)VEDERE

 

 Rămâi raiule sănătos

că plec acasă pe jos

COSTEL ZĂGAN, DISTIHURILE LUI DIONYSOS

AMINTIRI GLISANTE

Poezia e meseria mea Doamnă

te încăpățânezi să fii frumoasă

supa aceasta-i totuși de toamnă

dac-o sorb din privire de-acasă

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

IOAN ROMEO ROȘIIANU

 Tu n-ai văzut Creația, draga mea

iar eu nu pot să ți-o arăt, oricât aș vrea!

Se apropie Sărbătorile șii eu nu știu de ce lumea stă la rând,

de ce oamenii se ascund prin biserici,

pe lângă sfinți pe care nu i-au văzut niciodată,

pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.

E AZI, mai e puțin până la ZIUA cea mare,

vecinii-mi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.

Doamne, sunt orb, nu te văd!

Unde ești?

De printre umbre Păcatul mă trage de mână,

îs singur cu mine-n momentul răzleț,

aș vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,

Dumnezeu nu mă lasă și-mi spun că sunt bun!

Vreau să mai cred în cuvinte și-n șoapte!

Vreau să mă-mpac cu mine și El!

Unde ești,  Dumnezeule ascuns în cuvinte?

Dumnezeule ascuns în șoptiri, unde ești?

Când m-am trezit în aceeași viață urâtă eram  biet actor inutil,

infantil era cerul, insalubră privirea.

Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte.

Cum să-l întreb eu de ce rănește privirea,

cum să-l întreb dacă nu doare trecutul,

cum să-l întreb dacă mai vine și mâine?!

FORI(I)LE POEZIEI, 2020