Tu n-ai văzut Creația, draga mea
iar eu nu pot să ți-o arăt, oricât aș vrea!
Se apropie Sărbătorile șii eu nu știu de ce lumea stă la rând,
de ce oamenii se ascund prin biserici,
pe lângă sfinți pe care nu i-au văzut niciodată,
pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.
E AZI, mai e puțin până la ZIUA cea mare,
vecinii-mi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.
Doamne, sunt orb, nu te văd!
Unde ești?
De printre umbre Păcatul mă trage de mână,
îs singur cu mine-n momentul răzleț,
aș vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,
Dumnezeu nu mă lasă și-mi spun că sunt bun!
Vreau să mai cred în cuvinte și-n șoapte!
Vreau să mă-mpac cu mine și El!
Unde ești, Dumnezeule ascuns în cuvinte?
Dumnezeule ascuns în șoptiri, unde ești?
Când m-am trezit în aceeași viață urâtă eram biet actor inutil,
infantil era cerul, insalubră privirea.
Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte.
Cum să-l întreb eu de ce rănește privirea,
cum să-l întreb dacă nu doare trecutul,
cum să-l întreb dacă mai vine și mâine?!
FORI(I)LE POEZIEI, 2020
.jpg)