LUCIAN VALEA - PASĂREA MĂIASTRĂ

 Când noaptea cade fluturând albastră

Să-și lase-n ape chipul ca Narcis,

Coboară-n zbor pe casa mea de scris,

Tulburătoare pasăre măiastră.

Trist mesager  din straniul paradis

Unde se naște nebunia noastră

Îm sânge îmi înfinge ca-ntr-o glastră,

Incadescentă, creanga unui vis.

Și dintr-o dată valuri lăgănate

Simt vasta lumilor singurătate

Tălăzuind în plnetare spații

Iar prin eterul, evadat din formă,

Ascult atomilor cum dă vă vriații

Materia eternă și enormă!