Când noaptea cade fluturând albastră
Să-și lase-n ape chipul ca Narcis,
Coboară-n zbor pe casa mea de scris,
Tulburătoare pasăre măiastră.
Trist mesager din straniul paradis
Unde se naște nebunia noastră
Îm sânge îmi înfinge ca-ntr-o glastră,
Incadescentă, creanga unui vis.
Și dintr-o dată valuri lăgănate
Simt vasta lumilor singurătate
Tălăzuind în plnetare spații
Iar prin eterul, evadat din formă,
Ascult atomilor cum dă vă vriații
Materia eternă și enormă!
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu